Thursday, November 18, 2010

Little Stuart


De cateva zile la mine la munca(pentru ca lucrez intr-un mediu oarecum rural) se aciuase un soricel. Printre zecile de ambalaje, printre sutele de cutii il auzeam in fiecare dimineata cum roade, scormone, cum isi ia micul dejun, cum isi face alergarea de dimineata, si altele.

Ma tot chinuiam sa-l gasesc dar cand ma apropiam ma simtea, si de frica tacea chitic. As fi vrut sa scap de el, dar nu in sensul ca vroiam sa-l omor. Vroiam doar sa-l nu-l mai aud pentru ca ma "nervoza" ;) si speria cateodata, cand, in linistea de mormant incepeau pungile sa fasaie, si sa se miste singure.

As fi vrut sa-l prind eventual ca sa-l bag intr-o cutie si sa-i dau drumu. Dar era mult prea agil pentru mine. Astazi cand am sosit l-am auzit de cand am intrat pe usa. Si surpriza; cand m-am apropiat inca se mai auzea.

Mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut cum se chinua sa iasa dintr-o sticla de balsam de rufe careia ii sparsesem eu capacul acum cateva luni si o lasasem pe acolo printre rafturi. Norocul lui ca se mai evaporase balsamul ca altfel il gaseam inecat si catifelat. Cred ca avea doar 4 cm si era atat de simpatic. Cand a vazut ca am luat sticla, a mai alergat cateva secunde si cred ca din frica si de disperare s-a oprit. Si apoi si-a pus labutele pe sticla si doar se uita la mine. M-am uitat si eu la el si m-i s-a parut atat de simpatic cu urechile lui ciulite si plin de balsam cum era incat imi venea sa-l tin si sa-l iau acasa la plecare.

Dar i-am dat drumul afara intr-o gradina.
M-am gandit ca poate il astepta nevasta acasa si n-am vrut sa-l iau de langa ea.


P.S Eu cred ca m-am uitat prea mult la desene cu soricei ;)

2 comments:

Ella Gheorghiu said...

Daaaa,si eu cred k ai vazut prea multe desene cu soricei.Deci nu era un sobolan in toata firea?Ca eu am oroare de ei si de cate ori mai vad unul mort la coltul strazii,ma opresc sa-l studiez putin pt. ca sa nu fac infarct daca voi intalni unui viu vreodata.

Tulpina-Rosie said...

Nuuu, era un soricel mic de vreo 5cm. In plus faptul ca am avut un hamster(care e tot un soricel, numai ca-i de rasa)m-a facut sa-mi inving teama de specia asta de rozatoare.
De sobolani recunosc, mi-e si mie un pic frica, dar sunt sigura ca lor le e si mai frica de mine si asta ma linisteste oarecum.